Definiție: vectorul este o colecție de valori de același tip (întreg, caracter, sau alte tipuri), valori ce pot fi accesate după un indice, sau poziție, care se mai cheamă și indicele în vector al acelei valori. Toate acestea sunt posibile datorită faptului că vectorul ocupă un spațiu de memorie compact, adică pozițiile din acesta, (casuțele de valori) sunt pe poziții consecutive în memorie. Spre exemplu, nu este valabil acest fapt în cazul listelor înlănțuite, după cum vom vedea în lecțiile următoare.
Exemplu de vector cu n elemente
În acest exemplu avem un vector v care conține
n
valori de tip întreg. Cele n valori pot fi accesate folosind indicele lor, sau poziția lor, de la 0 la
n-1
, înscrisă în desen sub fiecare din căsuțe. Elementul de pe poziția 2 este accesat ca
v[2]
.

Așa cum la matematică scriem
v = v0, v1, v2, ..., vn-2, vn-1
în limbajul C scriem
v[0], v[1], v[2], ..., v[n-2], v[n-1]
În cazul nostru
v[0]
are valoarea 9,
v[1]
are valoarea 5,
v[2]
are valoarea 12, și așa mai departe.
Numerotarea pozițiilor
Observație importantă: pozițiile, sau indicii elementelor încep de la zero, nu de la unu. Astfel, dacă avem un vector de 10 elemente, ele vor fi numerotate de la 0 la 9. Elementul v[10] nu există, deorece ar fi al 11-lea element.
De ce se întâmplă acest lucru? Nu ar fi mai natural ca primul element să fie elementul unu, și nu elementul zero?
Răspunsul este nu. Gândiți-vă că deși parterul este primul etaj nu îi spunem etajul unu, ci parter. El este totuna cu etajul zero. Etajul unu este următorul. De ce facem așa? Pentru că așa ne-am obișnuit.
Americanii consideră parterul ca etajul unu, spre deosebire de noi. Deci nu există o regulă clară. Când avem o secvență de elemente le putem numerota fie ca “al câtelea element este“, caz în care primul element va fi unu, fie ca “distanța lui față de începutul secvenței“, caz în care primul element este zero.
Pentru aprofundare sau lămuriri vă lasăm mai jos un link către un video (în limba română) în care este explicat acest topic:
În cazul vectorilor există avantaje în a numerota elementele de la zero. Ele vor deveni evidente în următoarele lecții, este vorba despre parcurgerea circulara a vectorilor și alte relații matematice.
O variabilă de tip vector stochează mai multe valori. De aceea tipul vector se mai numește și tip compus de date, prin opoziție cu tipurile simple de date pe care le-am învățat până acum, respectiv întreg și caracter, care stochează o singură valoare.
Pentru o înțelegere mai bună asupra vectorilor, puteți urmări clipul următor (în limba engleză). Voi vă puteți opri la finalul discuției despre tablourile unidimensionale.
Răspunsuri